Dr. Hans-Hermann Hoppe despre impracticabilitatea unui Stat mondial şi despre eşecul democraţiilor de tip vestic
În acest interviu, luat de Anthony Wile de la publicația online The Daily Bell, Hans-Hermann Hoppe vorbește despre defectele democrației, despre societatea dreptului privat, despre tipul de legi care ar trebui păstrate în sistemul de justiție ideal, despre copyright, despre premizele argumentației, despre monedă, libera întreprindere bancară și banca centrală, despre creșterea și descreșterea imperiilor și despre revoluția internetului. Unii au spus că este „cel mai bun interviu pe care l-a dat Hans-Hermann Hoppe până acum”.
Interviu cu Hans-Hermann Hoppe despre taxare
Taxele nu sunt niciodată, indiferent de nivel, compatibile cu libertatea individuală și cu drepturile de proprietate. Taxarea este o formă de furt. Cei care practică această formă de furt – statul cu diferiții săi agenți și aliați – încearcă diverse modalități de a cosmetiza adevărul, dar acesta este pur și simplu imposibil de evitat.
Pavăza intelectuală a socialismului
Dacă dorim să respingem socialismul, trebuie să respingem, înainte de orice, erorile intelectuale absurde ale empirismului. Iar dacă dorim să înfrângem socialismul, trebuie să elaborăm o argumentație principială, bazată pe logica acţiunii umane şi pe legile imuabile ale economicului.
Dezetatizarea unei Germanii unite
Statul nu este una cu societatea, ci distinct şi opus bunului mers al societăţii. Hans Hermann Hoppe ne oferă în acest articol o analiză prescientă a felului în care s-a ratat eliberarea Germaniei de acum două decenii. Încă din 1991, pentru praxeologul Hoppe era clar că prăbuşirea Zidului Berlinului nu va fi continuată de un marş al Germaniei de Est (pe care o distinge clar de statul Germaniei de Est) către implinirea idealului uman al libertăţii sociale neştirbite, ci către acutizarea socialismului de tip democratic etalat cu „brio” pe atunci de către Germania de Vest.
Hoppe face şi o analiză istorică a miracolului vest-german care a urmat celui de-al doilea război mondial, arătând că acesta s-a datorat unor idei liberale aplicate cu hotârâre de regimul Erhard şi că s-a stins odată cu abandonarea acestor politici. Hoppe afirmă că acest reviriment putea fi şi mai vertiginos şi durabil dacă ideile liberale ar fi fost aplicate mai sistematic.
Ce înseamnă acest „mai sistematic”, ne arată Hoppe în ultima parte a studiului, unde face un tur de forţă în care îmbină teoria economică, cu dreptul şi sociolgia pentru a ne ilustra care ar fi fost istoria alternativă a unei dezetatizări corect făcute în Germania de Est, sau, de ce nu, în orice alt loc din lume unde există un stat care parazitează o societate.
Incoerenţa intelectuală a conservatorismului
Cei mai mulţi dintre cei care se auto-intitulează astăzi conservatori sunt preocupaţi, după cum este de aşteptat, de decăderea familiilor, divorţ, nelegitimitate, pierderea autorităţii, multiculturalism, dezintegrarea socială, libertinismul social şi criminalitate. Ei consideră că toate aceste fenomene sunt anomalii şi devieri de la ordinea naturală, sau de la ceea ce s-ar putea numi normalitate. Cu toate acestea, cei mai mulţi dintre conservatorii contemporani (cel puţin cea mai mare parte dintre purtătorii de cuvânt ai protipendadei conservatoare) fie nu cunosc faptul că obiectivul lor – restabilirea normalităţii – necesită cele mai drastice, ba chiar revoluţionare, schimbări sociale antietatiste, fie (dacă sunt la curent cu lucrul acesta) sunt angajaţi în trădarea agendei culturale conservatoare din interior, în vederea promovării unei agende complet diferite.
