Cunoaștere, judecată și utilizarea proprietății

Jörg Guido Hülsmann

În ultimii ani, dezbaterea calculului în socialism din anii 1920 și 1930 a început iar să atragă interesul gânditorilor care aparțin tradiției școlii austriece. Odată cu prăbușirea imperiului sovietic, aserțiunea lui Ludwig von Mises că socialismul ca sistem economic este imposibil a primit o întrucâtva tardivă confirmare empirică. Însă economiștii austrieci contemporani sunt departe de a împărtăși aceeași interpretare a chestiunii.

Comentează · Citeşte »

Sfârșitul socialismului și o revenire asupra dezbaterii calculului economic

Murray N. Rothbard

La rădăcina imploziei revoluționare uimitoare, a colapsului socialismului și a planificării centralizate din „blocul socialist” se află ceea ce acum toată lumea concede a fi un eșec economic dezastruos. Popoarele și intelectualii din Europa de Est și Uniunea Sovietică sunt ahtiați nu doar după liberă exprimare, asociere democratică și glasnost, ci și după proprietate privată și piețe libere. Și totuși, dacă mi se permite un moment de nostalgie, cu patru decenii și jumătate în urmă, când am intrat la facultate, establishment-ul disciplinei economice al acelei ere punea punct la ceea ce fusese, timp de două decenii, faimoasa „dezbatere a calculului socialist”. Și toți – stânga, dreapta și centrul – deciseseră că nu era nimic economic greșit în legătură cu socialismul, că singurele probleme ale socialismului, atâtea câte există, sunt politice. Economic, socialismul poate funcționa la fel de bine precum capitalismul.

Comentează · Citeşte »

Națiuni prin consimțământ

Murray N. Rothbard
cuprins

Aduc modelul pur anarho-capitalist în discuție aici nu atât pentru a pleda în favoarea lui per se, cât pentru a-l propune ca ghid în soluționarea vexatelor dispute curente despre naționalitate. Modelul pur cere, simplu, ca nici un metru pătrat, nici un fir de pământ de pe lume să nu mai rămână în proprietate „publică”; fiecare metru pătrat de pământ, fie că vorbim de străzi, piețe, cartiere este privatizat. Privatizarea totală ar ajuta la soluționarea problemelor de naționalitate, adesea în moduri surprinzătoare, și sugerez ca statele existente, sau statele clasic liberale, să încerce să abordeze un astfel de sistem chiar și când unele suprafețe de pământ rămân în sfera guvernamentală.

Comentează · Citeşte »

Pledoarie împotriva cotei unice

Murray N. Rothbard

Care este atunci taxa „echitabilă”? Cred că acest concept pur și simplu nu este aplicabil. Tot ce știu e că în calitate de contribuabil mi-ar plăcea să-mi văd taxele oricât de mici posibil. Sugerez atunci să încetăm căutarea imposibilă a echității în taxare și să încercăm să ajungem la taxe oricât de mici posibil. Pentru cine? Pentru oricine. …
În loc să ne îngrijorăm de distribuția „echitabilă” a taxelor sau de – ceea ce se presupune a fi același lucru – alocarea egală a suferinței fiscale, trebuie să ne propunem să minimizăm suferința fiscală oricât de mult posibil. Și dacă abordăm problema în felul acesta, ne va fi ușor să găsim un acord mai mare. Mai degrabă decât să descoperim dacă o taxă pe venit proporțională, degresivă, regresivă sau progresivă este „echitabilă”, putem descoperi că suntem de acord cu reducerea taxelor asupra tuturor.

Comentează · Citeşte »

Eroarea „sectorului public”

Murray N. Rothbard

Am auzit multe lucruri în ultimii ani despre „sectorul public” și discuții solemne în toată țara dacă sectorul public trebuie crescut sau nu vis-à-vis de „sectorul privat”. Însăși terminologia evocă știința pură și, firește, emerge din lumea presupus științifică, chiar dacă mai degrabă neșlefuită, a „statisticii venitului național”. Dar cu greu conceptul e neutru valoric, wertfrei; de fapt, e plin de consecințe grave și problematice.

Comentează · Citeşte »

Precedentele ·