Exportator-atârnător

Tudor Smirna · 03 februarie 2021

Exportatorii de cumetrie adresează o scrisoare deschisă Președintelui țării în care se plâng că sistarea contractelor de participare la târguri internaționale pe banii statului este o lovitură dată economiei și exporturilor românești. „Dai în noi, dai în exportul națiunii”, par ei să spună.

Dar dacă v-am spune că, la o analiză mai atentă, acești abonați la banii bugetului public sunt cei care țin în loc economia, investițiile, formarea de capital și exporturile? Și importurile, dacă tot veni vorba.

Pentru argumentarea acestei poziții, vă invităm să citiți studiul Dezvoltare prin Internaționalizare, scris în 2019 de trei cercetători ai Institutului Ludwig von Mises România.

Scriind despre acest studiu, Andreas Stamate-Ștefan observa:

„Dacă ar fi să rezumăm întregul studiu la o singură idee, ar fi aceasta: internaționalizarea firmelor românești este un proces care depinde de calitatea instituțiilor noastre interne, respectiv cât de favorabile sunt ele progresului și civilizației materiale. Când spunem instituții ne referim desigur la accepțiunea clasic liberală a termenului, adică la proprietate privată, diviziunea muncii, comerț liber, monedă liberă etc. Au fost și/sau sunt ele protejate în statul de drept România?!
Istoric, statele care au încercat să prezerve, să protejeze aceste instituții, pe care economistul Daron Acemoglu (2013, p. 73) le botează drept instituții incluzive, sunt state care au prosperat, care s-au dezvoltat economic. La polul opus, statele care s-au arătat mai favorabile instituțiilor extractive (sclavia, exproprieri arbitrare, taxare, birocrație, control) sunt state care și-au inhibat dezvoltarea.”

Acei oameni de afaceri cu statul care consideră că „li s-a încălcat dreptul legal de a putea promova ofertele de export, pentru a angaja noi comenzi și contracte” sunt chiar cei care, prin participarea și vehemența cu care clamează continuarea subvențiilor de stat, conservă un mediu de afaceri rigid, extractiv, plin de restricții și volute legislative. Adică o economie ocolită de investitori, cu capacitate de producție și acumulare a capitalului slăbită, care nu poate da decât salarii mici, pe măsura productivității, și care în loc să exporte bunuri și servicii – pentru că nu le face – îi alungă pe cei care ar fi trebuit să contribuie la facerea lor.

Economia e în zdrențe și noi trimitem niște privilegiați, capitaliști asistați, la târguri de modă la Paris, pe banii bugetului, în timp ce aceia care finanțează în final astfel de privilegii aleg să voteze cu picioarele. Primii se întorc la troaca publică, ultimii emigrează definitiv.

Găsiți studiul aici.

·

Comentează (se va posta după moderare, la intervale neregulate)